E vorba de sentimente si de incredere, putini oameni ma cunosc si doar cativa ma inteleg. Defapt nu stiu cum m-ar putea intelege cineva cand sunt mereu altfel, intr-o continua schimbare, intr-o modelare fara oprire a caracterului si a vietii mele. De ce nu sunt genul de persoana care sa zambesc in fata fiecarui personaj care isi arata ipocrizia fara nici o limita, de nu pot sa trec nepasatoare peste toate persoanele care isi prezinta incultura in spatii deschise? Poate pentru odata cu timpul am vazut destui oameni care mi-au lasat un gust amar, pentru ca sa am invatat ca nici macar cel mai bun prieten nu iti doreste mereu binele, pentru ca oamenii sunt prefacuti, idioti, mincinosi, gelosi, orgoliosi si razbunatori. Inocenta este intalnita in specii mici, mici de tot sau lipseste cu desavarsire. 

 Sunt doar satula si plictisita de lumea in care traiesc. Oare nu noi ar trebui sa aducem schimbarea?