Uneori traiesc cu impresia ca nu merit nimic din ceea ce primesc, de ce sa primesc eu atata dragoste? Oare ce am facut sa merit toate astea? De ce inima mea este atat de plina de iubire si atat de fericita? De ce pielea mea emana bucurie, de ce tu? De ce ma iubesti? Oare defectele mele nu sunt vizibile si-n ochii tai? Cum de reusesti sa ma faci sa am incredere in tine? De ce ma doare lipsa ta? De ce fara tine nu vad sensul existentei mele? Oare fiecare intrebare de-a mea isi gaseste raspunsul? Nu... nu cred intrebari sunt multe dar raspunsuri nu prea se gasesc si chiar daca le descopar nu sunt atat de bune pentru pentru a explica complexitatea sentimentelor, puterea trairilor si lipsa mea de rationament in unele situatii. Dar... cred ca un doar un singur lucru poate cauza o zbuciumare a mintii si a sufletului, poate faptul ca m-am indragostit de tine...
Poti, poti sa fii orice vrei tu... Indiferent de parerile altora poti sa-ti depasesti limitele, sa ajungi cat mai departe de lucrurile pe care oamenii le asteapta de la tine, poti sa le demonstrezi ca nu doar ceea ce cred ei despre tine este corect, tu poti sa fii alta persoana daca iti doresti asta. Nu trebuie sa le asculti parerile ca sa realizezi cine esti defapt, viata ne-a rezervat experiente diferite fiecaruia dintre noi deci nu ne putem compara cu altii in toate privintele, oamenii se pripesc sa isi de-a cu parerea despre semenii lor dupa aparente dar atat timp cat cineva nu stie ce esti defapt, cum si cate a trebuit sa faci pentru a te mentine in picioare dupa fiecare cazatura nu are sens sa-l asculti si cu atat mai putin sa-ti modelezi caracterul dupa zisele lui...
Acum nu mai stim sa visam, nu mai stim sa ne bucuram de ceea ce vedem in jurul nostru, privim totul prin prisma "unor oameni maturi", dar oare chiar nu mai exista in noi nici o urma din copilul care fusesem odata, nici o urma de inocenta, de speranta si nici unul din visele copilariei? 