Ascultand melodia Vama-Scrisoare catre Fat-Frumos, mi-am adus aminte de copilarie de tot ce insemna inocenta, joaca, bucurie, prietenie si distractie. Imi aduc aminte cum in fiecare seara adormeam cu gandul la povestea pe care o auzeam inainte de culcare, zane, printi, printese, castele si visele ca am putea deveni si noi asa ca ei. In povesti era totul atat de simplu, Binele triumfa impotriva Raului si moarte era o pedeapsa doar pentru cei rai restul "traiau fericiti pana la adanci batraneti" si viata era simpla. Fiecarei printese ii era predestinat un print, care se lupta pentru ea si care va fii alaturii de ea pentru tot restul vietii, cand oare se va intampla asa si in viata reala? Oare ne vom gasi odata Printul inainte de a saruta sute de broaste? Prin basme lumea a creeat un taram perfect, taramul perfect pentru el unde Binele domneste si unde isi pot gasi fericirea prin iubire.
De ce oare ne cresc parintii cu ideea asta despre lumea inconjuratoare cand defapt lumea e rece, oamenii sunt rai si fiecare clipa de fericire este urmata de mult mai multe clipe de tristete si dezamagire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu