Parce qu'il m'aime.

Departe de lumea ce ma inconjoara, ma retrag in singuratea si linistea camerei mele care imi ofera oportunitatea de a-mi pune in ordine gandurile ravasite de prea multe evenimente...Imi reamintesc ultima cearta, ultimele injuraturi scuipate printre dinti, durerea care sfasia fiecare celula si lacrimile care lasau urme adanci pe chipul inocent... Incercand sa transformam durerea in nepasare si poate in amintire, ne-am aprins o tigara al carei fum vroiam sa ne poarte problemele spre cer, sa uitam de tot si toate... Nu ne mai pasa, era pentru prima data cand dupa o cearta numai saream eu in bratele lui, nu ne ceream amandoi iertare, sarutandu-ne... Eram rece, nu simteam nimic, niciun pic de pasiune, nicio scanteie, niciun pic de credinta,nicio emotie, nimic. Totul era distrus, ruinat si departe de sfarsit, doar el se auzea in linistea serii, doar lacrimile lui fierbinti imi atrageau atentia, in jurul meu nu mai era nimic...