Ne lipseste curajul de a spune ceea ce gandim, de a ne arata adevarata personalitate in fata tuturor, dar avem curajul sa ne ascudem in spatele unor masti, sa ne facem un zid de aparare din expresii vulgare, o aparenta dura si multa nesimtire. De ce incercam tot mai des sa parem ceea ce nu suntem?
Am uitat oare cum era cand eram doar niste copii? Spuneam ce gandeam, eram tot timpul fericiti razand fara sa ne pese de ceea de ziceau cei din jurul nostru...
Acum nu mai stim sa visam, nu mai stim sa ne bucuram de ceea ce vedem in jurul nostru, privim totul prin prisma "unor oameni maturi", dar oare chiar nu mai exista in noi nici o urma din copilul care fusesem odata, nici o urma de inocenta, de speranta si nici unul din visele copilariei? 
interesant blog :)
RăspundețiȘtergereastept mai multe sectiuni
dak se poate o sectiune de fun
o completez doar eu dak e nev...
numai sa fie :)
o sa ma gandesc si la asta:>
RăspundețiȘtergereok astept raspuns :)
RăspundețiȘtergere